10 luni la minister

Mi-am propus sa nu ma scap prea mult in 2009, fara sa scriu despre experienta anului 2008 pentru mine: periplul meu de 10 luni la minister. Asta-i un subiect despre care am tendinta sa vorbesc muuult, dar o sa ma rezum la cateva lucruri pe care le-am experimentat si pentru care sustin foarte mult lucrul in administratia publica:

1. Cunoasterea cadrului institutional aferent domeniului meu de interes: dezvoltare teritoriala. Cred ca am plictisit multi prieteni cu expresia asta, dar este intr-adevar prima si cea mai interesanta experinta de invatare. Mergeam seara la cursuri de master in amenajarea teritoriului si dezvoltare regionala si in timpul zilei, la serviciu, intelegeam care este stadiul si capacitatea institutionala de implementare la nivel national si european a ceea ce studiez. Si exista, bineinteles, o institutie / policy maker aproape pentru orice domeniu de studiu de care ar fi cineva interesat.
2. Dinamica UE in domeniu. Ooo da, exista nspe mii de grupuri de lucru, conferinte, evenimente, retele de know-how, twinninguri si programe de asistenta tehnica pe care daca nu esti inauntrul sistemului, nu ai de unde sa le afli. In plus ministerul gestioneaza 11 programe de cooperare teritoriala, 1 (foarte mare) de dezvoltare regionala si o droaie de alte proiecte si initiative cu care e greu, chiar si din interior, sa tii pasul. Si asta in conditiile in care ministerul meu este cu mult mai priceput la comunicare si diseminarea informatiilor decat toate celelalte ministere (3 portaluri, newsletter, ziar propriu + multe altele).
3. Impactul potential al initiativelor ministerului. Plaja de idei pe care le puteam propune si implementa era foarte larga. Si ceea ce era impresionant, este ca aveam legitimitatea, acces la decizia politica si surse de finantare pentru a implement initiative care ar fi putut produce un impact social extrem de mare. Diferenta dintre THE ministry si un ONG oarecare in domeniul X din punct de vedere al credibilitatii si al sprijinului pe care il primesti de la autoritatile publice din teritoriu este imensa. La fel este si diferenta dintre nivelul de eligibilitate pentru orice fonduri rambursabile sau nerambursabile. Buba e capacitatea manageriala de implementare a acestor idei, dar despre asta in alt post.
4. Ce te faci cand ai de-a face cu tot felul de disfunctii. La minister se intampla sa lucrez intr-o stare continua de uluire si contrariere fata de lucruri care nu se intamplau asa cum ma asteptam, sau cum mi s-ar fi parut de bun simt sau la mintea cocosului sa se intample, sau cum spune teoria ca ar trebui sa se intample. Pai da, cam asta era si ideea, sa faci lucrurile sa mearga in ciuda sistemului existent si nu datorita lui. Intr-un mod calm (dar nu resemnat), adaptabil (dar nu contagiat), constructiv (chiar daca nu ai toate materialele de constructii de care ai nevoie :). Mi-am dat seama despre mine ca m-am format intr-un mediu neobisnuit de deschis la idei, in care totul functiona, sau daca nu functiona, toata lumea era dispusa sa schimbe si sa inbuntateasca, m-am dezvoltat citind carti cu strategii si bune practici, uitandu-ma la talks cu brilliant visionary people, mergand la conferinte cu tot felul de guru. Si, dintr-o data, pic intr-un minister de 700 de oameni si mult mai multe pagini de proceduri nefunctionale, si imi descopar cea mai asunsa incompetenta a mea. Si de aici, 10 luni de revelatii, invataturi si maturizare.
5. Mediu de lucru si cultura organizationala – asta se leaga si de punctul precedent. Mediul de lucru dintr-un minister este incredibil de diferit fata de cel dintr-un ONG sau o companie, si cu atat mai interesant si util de experimentat. Ma refer la: mentalitati, obiceiuri de lucru, diferente de varsta, discrepante in nivelul de competenta, relatiile ierarhice, atitudinea fata de munca/scopul muncii, coperarea/rivalitatea/(ne)comunicarea intre directiile aceleiasi institutii, perceptia fata de alte niveluri ale administratiei sau alti stakeholderi (beneficiari, ONGuri, companii) si multe altele.
6. Oamenii faini. DA! Exista din ce in ce mai multi oameni faini in ministere, care au nevoie de colegi pe masura lor. Deocamdata cei mai multi sunt in domeniile care nu prea se practica in privat, sa zicem, de exemplu – politici de locuire. (Rationamentul e valabil si invers: cel mai incompetent angajat al ministerului era directoarea de resurse umane.) Si cum Romania are o gramada de strategii si programe pe rol + angajamente fata de UE – oamenii faini se ocupa de tot felul de lucruri interesante. Si chiar daca nu esti decis sa lucrezi in sistemul public pentru tot restul vietii, e important sa cunosti oamenii competenti care fac asta. Nu se stie niciodata ce proiecte in parteneriat public-privat ai vrea sa implementezi.
7. Participarea la schimbare/evolutie. Da, putin cate putin se intampla si asta, este un proces iminent si ireversibil. Si e haios sa-ti razi in barba atunci cand vezi invechitii sistemului zburlindu-se la o propunere de implementre a unui sistem de ERP pentru minister, interesant sa vezi procesul de infiintare a unui nou departament, imbucurator sa fii implicat in tot felul de proiecte mai mari sau mai mici care inseamna un pas inainte.
8. Procesul de luare a deciziei – foarte util (si uluitor cateodata) de stiut asta. Good news: ministerele au bani. Other news: nu prea exista un plan foarte concret de cum ar putea fi cheltuiti. Ceea ce implica un lucru bun – in cazul in care e bine exploatat – flexibilitate. Mai mult de atat nu pot sa zic ca am primit multi bani pe spor de confidentialitate :P.
9. Procesul de scriere / implementare a politicilor publice si strategiilor. Principalul obiect de lucru al directiei in care am lucrat este de a elabora strategia de dezvoltare teritoriala a Romaniei pe termen lung. In ultima mea zi de lucru la minister am organizat conferinta de lansare spre consultari publice a acestei strategii. Per total, un proces foarte sinuos, complicat, greu de gestionat, foarte knowledge-intensive, si tocmai de asta foarte interesant. Nu comentez asupra rezultului, dar imi pare rau ca nu am scris un scenariu de teatru sau film cu colegii mei din directie pe tema asta. Ar fi iesit o super piesa a la Caragiale de secolul XXI.
10. Remuneratie buna: mentionez si lucrul asta fiindca am dat de multe persoane care se blocau de la inceput in ideea ca nu ar putea lucra in AP fiindca se plateste prost. E valabil pentru unele institutii dar nu toate, si in ministerul meu nimeni nu se mai putea plange de salarii.

Ca sa lamuresc putin sursa exerientei mele, am fost CAE in DGSPCT, compartimentul AN ESPON 2013, din cadrul MDLPL. Mda, abrevierile si terminologia specifica administratiei publice sunt si ele un lucru bun de stiut. Traducerea ia vreo cinci randuri si suna cam asa: Consilier pentru afaceri europene in Directia Generala Strategii si Politici pentru Coeziune Teritoriala, compartimentul Autoritatea Nationala Programul Operational ESPON 2013 (European Spatial Planning Observation Network) din cadrul Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. In fine, ai mei si-au notat constiinciosi pe o bucata de hartie dar nici ei nu au reusit niciodata sa reproduca. .

A – trebuie neaparat sa spun si asta – ca sa imi inchei acest job mi s-a inmanat un document pe care am avut nevoie de 19 semnaturi, plus a ministrului – 20, plus a mea – 21. Cu toate astea, daca m-as intoarce in sistemul public romanesc, as alege acelasi minister.