Dragi (deprimant de multi) prieteni care nu ati fost la vot, nehotarati sau revoltati de lipsa de optiuni, iata rezultatul. Sa nu v-aud cracnind patru ani de zile de-acum inainte despre odoarele noastre de vadim, becali si eba, ce-o sa ne reprezinte cu mandrie in parlamentul european. Este de altfel parte din minunata voastra contributie la exercitiul democratic din Romania, care include intr-adevar dreptul de a nu-ti exercita votul.

Am scris.

Ma plimbam pe net dupa explicatii si perspective diferite asupra unui concept tare drag mie: leapfrogging. Si am dat printre altele de un site cel putin interesant: www.worldchanging.com . Spor la citit ;)

All through my last months’ readings, projects and work, I keep stumbling upon the concept of communities of practice/knowledge networks. I found myself really uptodate because of this :). But, I was reading today about the Hateg Country old guilds and realized how old this concept actually is. Never made this connection before..

Mi-am propus sa nu ma scap prea mult in 2009, fara sa scriu despre experienta anului 2008 pentru mine: periplul meu de 10 luni la minister. Asta-i un subiect despre care am tendinta sa vorbesc muuult, dar o sa ma rezum la cateva lucruri pe care le-am experimentat si pentru care sustin foarte mult lucrul in administratia publica:

1. Cunoasterea cadrului institutional aferent domeniului meu de interes: dezvoltare teritoriala. Cred ca am plictisit multi prieteni cu expresia asta, dar este intr-adevar prima si cea mai interesanta experinta de invatare. Mergeam seara la cursuri de master in amenajarea teritoriului si dezvoltare regionala si in timpul zilei, la serviciu, intelegeam care este stadiul si capacitatea institutionala de implementare la nivel national si european a ceea ce studiez. Si exista, bineinteles, o institutie / policy maker aproape pentru orice domeniu de studiu de care ar fi cineva interesat.
2. Dinamica UE in domeniu. Ooo da, exista nspe mii de grupuri de lucru, conferinte, evenimente, retele de know-how, twinninguri si programe de asistenta tehnica pe care daca nu esti inauntrul sistemului, nu ai de unde sa le afli. In plus ministerul gestioneaza 11 programe de cooperare teritoriala, 1 (foarte mare) de dezvoltare regionala si o droaie de alte proiecte si initiative cu care e greu, chiar si din interior, sa tii pasul. Si asta in conditiile in care ministerul meu este cu mult mai priceput la comunicare si diseminarea informatiilor decat toate celelalte ministere (3 portaluri, newsletter, ziar propriu + multe altele).
3. Impactul potential al initiativelor ministerului. Plaja de idei pe care le puteam propune si implementa era foarte larga. Si ceea ce era impresionant, este ca aveam legitimitatea, acces la decizia politica si surse de finantare pentru a implement initiative care ar fi putut produce un impact social extrem de mare. Diferenta dintre THE ministry si un ONG oarecare in domeniul X din punct de vedere al credibilitatii si al sprijinului pe care il primesti de la autoritatile publice din teritoriu este imensa. La fel este si diferenta dintre nivelul de eligibilitate pentru orice fonduri rambursabile sau nerambursabile. Buba e capacitatea manageriala de implementare a acestor idei, dar despre asta in alt post.
4. Ce te faci cand ai de-a face cu tot felul de disfunctii. La minister se intampla sa lucrez intr-o stare continua de uluire si contrariere fata de lucruri care nu se intamplau asa cum ma asteptam, sau cum mi s-ar fi parut de bun simt sau la mintea cocosului sa se intample, sau cum spune teoria ca ar trebui sa se intample. Pai da, cam asta era si ideea, sa faci lucrurile sa mearga in ciuda sistemului existent si nu datorita lui. Intr-un mod calm (dar nu resemnat), adaptabil (dar nu contagiat), constructiv (chiar daca nu ai toate materialele de constructii de care ai nevoie :). Mi-am dat seama despre mine ca m-am format intr-un mediu neobisnuit de deschis la idei, in care totul functiona, sau daca nu functiona, toata lumea era dispusa sa schimbe si sa inbuntateasca, m-am dezvoltat citind carti cu strategii si bune practici, uitandu-ma la talks cu brilliant visionary people, mergand la conferinte cu tot felul de guru. Si, dintr-o data, pic intr-un minister de 700 de oameni si mult mai multe pagini de proceduri nefunctionale, si imi descopar cea mai asunsa incompetenta a mea. Si de aici, 10 luni de revelatii, invataturi si maturizare.
5. Mediu de lucru si cultura organizationala – asta se leaga si de punctul precedent. Mediul de lucru dintr-un minister este incredibil de diferit fata de cel dintr-un ONG sau o companie, si cu atat mai interesant si util de experimentat. Ma refer la: mentalitati, obiceiuri de lucru, diferente de varsta, discrepante in nivelul de competenta, relatiile ierarhice, atitudinea fata de munca/scopul muncii, coperarea/rivalitatea/(ne)comunicarea intre directiile aceleiasi institutii, perceptia fata de alte niveluri ale administratiei sau alti stakeholderi (beneficiari, ONGuri, companii) si multe altele.
6. Oamenii faini. DA! Exista din ce in ce mai multi oameni faini in ministere, care au nevoie de colegi pe masura lor. Deocamdata cei mai multi sunt in domeniile care nu prea se practica in privat, sa zicem, de exemplu – politici de locuire. (Rationamentul e valabil si invers: cel mai incompetent angajat al ministerului era directoarea de resurse umane.) Si cum Romania are o gramada de strategii si programe pe rol + angajamente fata de UE – oamenii faini se ocupa de tot felul de lucruri interesante. Si chiar daca nu esti decis sa lucrezi in sistemul public pentru tot restul vietii, e important sa cunosti oamenii competenti care fac asta. Nu se stie niciodata ce proiecte in parteneriat public-privat ai vrea sa implementezi.
7. Participarea la schimbare/evolutie. Da, putin cate putin se intampla si asta, este un proces iminent si ireversibil. Si e haios sa-ti razi in barba atunci cand vezi invechitii sistemului zburlindu-se la o propunere de implementre a unui sistem de ERP pentru minister, interesant sa vezi procesul de infiintare a unui nou departament, imbucurator sa fii implicat in tot felul de proiecte mai mari sau mai mici care inseamna un pas inainte.
8. Procesul de luare a deciziei – foarte util (si uluitor cateodata) de stiut asta. Good news: ministerele au bani. Other news: nu prea exista un plan foarte concret de cum ar putea fi cheltuiti. Ceea ce implica un lucru bun – in cazul in care e bine exploatat – flexibilitate. Mai mult de atat nu pot sa zic ca am primit multi bani pe spor de confidentialitate :P.
9. Procesul de scriere / implementare a politicilor publice si strategiilor. Principalul obiect de lucru al directiei in care am lucrat este de a elabora strategia de dezvoltare teritoriala a Romaniei pe termen lung. In ultima mea zi de lucru la minister am organizat conferinta de lansare spre consultari publice a acestei strategii. Per total, un proces foarte sinuos, complicat, greu de gestionat, foarte knowledge-intensive, si tocmai de asta foarte interesant. Nu comentez asupra rezultului, dar imi pare rau ca nu am scris un scenariu de teatru sau film cu colegii mei din directie pe tema asta. Ar fi iesit o super piesa a la Caragiale de secolul XXI.
10. Remuneratie buna: mentionez si lucrul asta fiindca am dat de multe persoane care se blocau de la inceput in ideea ca nu ar putea lucra in AP fiindca se plateste prost. E valabil pentru unele institutii dar nu toate, si in ministerul meu nimeni nu se mai putea plange de salarii.

Ca sa lamuresc putin sursa exerientei mele, am fost CAE in DGSPCT, compartimentul AN ESPON 2013, din cadrul MDLPL. Mda, abrevierile si terminologia specifica administratiei publice sunt si ele un lucru bun de stiut. Traducerea ia vreo cinci randuri si suna cam asa: Consilier pentru afaceri europene in Directia Generala Strategii si Politici pentru Coeziune Teritoriala, compartimentul Autoritatea Nationala Programul Operational ESPON 2013 (European Spatial Planning Observation Network) din cadrul Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor. In fine, ai mei si-au notat constiinciosi pe o bucata de hartie dar nici ei nu au reusit niciodata sa reproduca. .

A – trebuie neaparat sa spun si asta – ca sa imi inchei acest job mi s-a inmanat un document pe care am avut nevoie de 19 semnaturi, plus a ministrului – 20, plus a mea – 21. Cu toate astea, daca m-as intoarce in sistemul public romanesc, as alege acelasi minister.

In fiecare zi mi-am instituit un ’knowledge hour’, privilegiu de care ma pot bucura din ce in ce mai mult pe masura ce se apropie alegerile si activitatea ministerelor se relaxeaza total :)

Azi am citit despre FP7 – Seventh Framework Programme, adica programul de finantare a cercetarii al UE. Axa 2 vizeaza ‘idei la frontiera cunoasterii’ - foarte interesant asa ca am sapat mai departe. Uite cateva exemple de idei finantate: “Oncolytic adenoviruses expressing monoclonal antibody trastuzumab for treatment of Her-2+ cancer”. Noroc cu ultimul cuvant, ca restul sunt dincolo de frontiera cunoasterii mele. Altele mai simpatice: “Flight dynamics and control of birds and insects”.

In jargon de functionar public, treaba asta se cheama ‘derularea procesului de achizitii publice’. Inimaginabil de complicat. Azi a fost prima zi dintr-un curs de 7 zile in care mi se va explica ce si cum si de la cine se cumpara, cum se produce teancul de hartii rezultat, cum interactioneaza sirul nesfarsit de institutii_care_dau_cu_parafa implicate, si cum, cred eu, in final iti piere tot cheful sa folosesti noua achizitie. Sper deci sa ajunga si cele 7 zile si circumvolutiile materiei mele cenusii pentru parcurgerea a tot ce tre sa stiu ca sa fiu demna da a cheltui banul public.

In alta ordine de idei, o sa fiu mult mai grijulie, de exemplu, cu un pix de la mine de la serviciu, reiterand in cap toate complicatiile prin care au trecut, atat cumparatorul cat si cel care le-a vandut.

Procedura, bineinteles. al doilea, ca frecventa, ar fi sarcina. ar treilea ar fi dosar. Este suficient pentru a descrie ce fac angajatii unui minister. Isi indeplinesc sarcina conform procedurii, si o materializeaza intr-un dosar. Dosarele au bineinteles un opis plus un titlu ce se doreste a fi relevant (de genul adrese, rapoarte, corespondenta, comunicari) si vor fi apoi arhivate (conform procedurii). Cu cat mai multe dosare cu atat mai de laudat productivitatea angajatului.

Desigur, exagerez cu tonurile de gri, exista si multe insule de culoare. Ce vreau sa spun e ca mediul de lucru in administratia publica poate fi atat de inimaginabil de diferit de cel din sectorul privat (for profit sau non-profit) incat l-as recomanda oricui, ca experienta profesionala si de viata extrem de interesanta. Uneori am sentimentul ca asist live la prezentarea unui studiu de caz pe management si obiectivul meu de invatare ar fi sa observ si sa inteleg cat mai multe disfunctii. Alteori am sentimentul turistului occidental care viziteaza o tara de la marginea lumii, detasat de realitatea de acolo dar uimit si incantat de diferentele de context si mentalitate pe care le experimenteaza. Elementul comun ar fi ideea de provizoriu, de experienta pe timp limitat.

Mai vorbim despre asta. dar ca sa va linistesc, optimismul meu e la locul lui :)

De cateva zile tot incerc sa o scot la capat cu un proiect pe e-guvernanta si nu imi iese. Nu ca nu mi s-ar parea interesant sau nu as gasi despre ce sa scriu – ba din contra. Din link in link am dat peste atatea lucruri care merita citite, incat nu ma pot hotara cu ce sa incep.

Pun mai jos un sample:

“Technological innovation is transforming our world and
New Zealanders expect government to interact with them in
new ways. This means using network technologies that people
are familiar with in other parts of their lives – social networking
websites and tools like blogs, wikis, and folksonomies – and the
full range of digital channels – mobile phones, instant messaging,
podcasts and digital TV, as well as Internet pathways.”

E un fragment din strategia pentru e-guvernare a guvernului Noii Zeelande, care aflu ca e lider recunoscut la nivel mondial in utilizarea noilor tehnologii in administratia publica. Una din liniile planului de activitati aferent strategiei se refera la angajamentul autoritatilor NZ de a cauta continuu si a adopta noi tehnologii de indata ce acestea apar pentru imbunatatirea calitatii si diversificarea serviciilor publice.

Documentul merita citit nu numai fiindca imi pare foarte bine scris ca strategie, dar si pentru ca este dureros de SF in contextul administratiei publice romanesti. (musai trebuie sa povestesc la un moment dat despre care sunt lucrurile de care te poti lovi atunci cand incerci sa folosesti Google docs ca instrument de lucru intr-un minister – pe baza experientei mele esuate in acest sens)

(imi fac curaj sa-mi pun gandurile negru pe alb)

Mi-a ramas foarte bine intiparita in minte o fraza pe care am auzit-o mai demult si prin care cineva isi descria (intreaga) activitate mai mult sau mai putin asa: ‘Lucrez pe marketing, la divizia de [biscuitei sarati]. Targetul nostru pe anul asta e sa crestem vanzarile cu 15 %’. M-am speriat putin. Dar ma linisteste gandul ca stiu multe persoane care ar fi avut aceeasi reactie ca mine – si pentru acest gen de persoane am inceput B2D.

Blogul vizeaza, in principal, info despre sectorul public si nonprofit dar si sectorul de afaceri (din perspectiva CSR & PSR). Inca nu m-am decis daca o sa fie in romana sau in English. In orice caz mi-ar placea tare mult ca, pe parcurs, numarul persoanelor care posteaza pe acest blog sa creasca.

Gata. (sa incepem.)